prima serbare....

  A trecut si serbarea de la gradi. Bineinteles ca m-am agitat mai tare ca sifonul inainte. Am inceput de acasa, cand m-a tot chinuit sa trezesc mucosii adormiti cat mai usor si cand vedeam ca de fapt incerc in zadar...ei isi vedeau de somnul lor. Intr-un final am reusit, a inceput operatiunea imbracat cu toata opozitia de care erau ei capabili pentru ca la acel moment nu-si doreau decat sa se joace.... Intre timp aflasem ca trebuie sa ii duc eu la gradi, ca tati nu mai are cum sa ajunga acasa la timp si va veni direct la serbare.  In principiu nu era nicio problema, ca doar de fiecare data ii dusesem singura la gradi, in carucior.
    Ei da, in carucior, cuvantul magic. Cand sa iesim imbracati, echipati din casa am observat ca-mi era imposibil sa gasesc cheia de la boxa unde tin caruciorul. Singura solutie era sa mergem pe jos (nu e foarte departe, dar tocmai incepuse acel simulacru de ninsoare in Bucuresti si era cam frig si vant...) sau sa gasesc un taximetrist dragut dispus sa ne duca cateva strazi....contracost bineinteles. Nu am gasit taxi asa ca am luat-o pe jos. Am ajuns la timp, adica nu am fost ultimii sositi...  a mai venit o fetita dupa noi. In rest toti erau echipati, aliniati, frumosi tare ..
    Eva a inceput sa planga dupa mine inainte de serbare, a fost linistita intre timp si gata...a inceput muzica si intrau fulgusorii .
     Prima care a intrat a fost Eva, cu capul in pamant, de mana cu doamna educatoare. Nici nu a asteptat sa ajunga la locul ei si a vrut in brate.... si a stat in bratele doamnei, apoi pe o masuta in spatele copiilor, apoi la mine pe genunchi si in brate cam toata serbarea. Nici vorba sa spuna poezia... era bine cand nu plangea.Nici de dansat nu a vrut.... a vrut doar o papusa de pe un dulapior din sala. Iar  intalnirea cu Mosu' a fost dezastru ....urlete si atat.
   Dragos a intrat ultimul, a stat la locul lui in marea majoritate a timpului. Mai venea uneori in fata langa cel ce-si spunea poezia, se mai plimba pe scena si, invariabil, la fiecare cantecel/dans pleca din rand si venea in fata celorlalti copii cu spatele la public. A fost tare relaxat, vesel a spus si poezia (aka a spus-o doamna cu el in brate) iar Mos Craciun de data  asta nu l-a mai speriat, a sat langa el si era tare curios de cadou.

  Per ansamblu a fost bine, regret ca nu am poze facute de mine (poate  gasesc la alti parinti) pentru ca eu eram ocupata sa filmez, iar tati a venit tarziu din cauza minunatului trafic din Bucuresti, in special cel din preajma sarbatorilor.

 ... dupa o luna de la eveniment am o poza. Restul cand vom ajunge la gradi.

2 ani

..... atat a trecut de cand au aparut mucosii in viata mea. Nu pun la socoteala perioada de viata intrauterina, desi tare dor imi mai e de ea si de burtica....
      A trecut timpul, eu m-am reintors la job, ei merg in continuare la gradinita iar seara ne intalnim.... din pacate prea putin timp stau cu ei :(((.
     Am sarbatorit cei 2 ani ai mucosilor odata la gradi cu piticii din grupa , odata acasa cu prietenii lor si cu familia. Tort, cadouri, rasete, plansete, certuri, galagie, jucarii .......
    Deja l-am intalnit si pe Mos Craciun  .....s-a grabit sa vina la  chemarea celor de la firma unde lucrez :)). Prima intalnire nu a fost foarte placuta, lui Dragos nu i-a placut Mosu' si a plans iar Evei se pare ca nu i-a inspirat suficienta incredere pt ca l-a respins si nu a socializat cu el.Ccadoul insa l-au luat amandoi  (pe-al lui Dragos l-am luat eu ca sa fiu sincera 100%). Urmeaza intalnirea cu Mosu' la gradi si apoi inca un Mos ne va vizita acasa....
  Cam asa ne-am distrat :

   

tikki

      Cum timpul e dusmanul meu cel mai mare mai ales de cand am (re)inceput munca, abia acum am reusit sa ma mobilizez si sa povestesc in cateva vorbe despre experienta noastra cu botoseii Tikki.
      Aflasem de ei de pe un forum ,pe la inceput de septembrie, cand se discuta ce incaltaminte este  cea mai potrivita pentru gradinita. Cum mucosii mei nu stau incaltati in casa, fie iarna, fie vara, decat pret de cateva minute, iar gradinita inca nu eram asa  siguri ca o vom frecventa de anul asta, nu m-am grabit sa comand. Odata ce gradinita a devenit o certitudine am fost mai mult decat incantata sa aflu ca ii vom primi pentru testare si  folosinta :)
     Cand i-am vazut eu le-am acordat din start o sansa.Am fost mai mult ca sigura ca vor rezista in picioarele gemenilor mai mult de 30 minute si ca nu vor fi aruncati imediat la colt alaturi de celelalte "variante" (crocsi, botosei, ciorapei cu silicon, opincute)
     Dragos s-a atasat din prima de botosei, sta mereu incaltat in ei in casa , nu protesteaza cand e incaltat si nici nu se descalta decat foarte rar. Eva este piatra tare, ea este cea care ar sta desculta non-stop, si acasa si la gradinita. Surprinzator pentru mine, probabil pentru ca isi vedea fratele incaltat mereu,a acceptat si ea botoseii fara sa faca circ. Chiar rezista incaltata suficient de mult timp cat sa fiu multumita. Cu siguranta  momentele cand vine cu ei in manute si cere sa o incalt sunt mai mult decat o confirmare a faptului ca si ei ii plac.
    Am renuntat sa ii transform in incaltari de gradinita,  sunt doar pentru acasa...mie mi-s tare dragi si  tare imi mai place si mirosul lor de piele....